Bucatariile ambulante ale “Asociatiei Crestine a Femeilor romane”

“Asociatia Crestina a Femeilor romane” – “Triunghiul albastru” – despre a carei minunata activitate am mai vorbit in coloanele acestei reviste, a inaugurat de curand o noua opera de asistenta sociala: “bucatariile ambulante”.

Pornind de la constatarea pe care au facut-o propriile anchete ale Asociatiei, ca populatia muncitoare, mai ales din fabricile periferice, are absoluta nevoe de ajutorare pentru imbunatatirea conditiunilor de hrana, “Triunghiul albastru” sub sugestiile augustei noastre Domnite Ileana, a imaginat aceste “bucatarii ambulante” care se deplaseaza in diferite centre muncitoresti, oferind muncitoarelor o mancare calda pentru 5 lei.

Ceea ce este interesant din toate aceste mici expeditii – in afara de valoarea operei de asistenta – este modul cum asociatia intelege sa faca legatura sufleteasca cu paturile nevoiase care gasesc odata cu ajutorul material al unei hrane bune, substantiale si ieftine – ajutorul moral, sufletesc pe care-l capata de la membrele asociatiei delegate cu conducerea bucatariilor ambulante: d-rele Nikita, Tania Stroeva, Jeni Radulescu si E. Dumitrescu.

“Bucatariile ambulante” – dupa relatiunile date de d-rele Slivici, destoinica si devotata secretara generala a Asociatiei si Nikita, conducatoarea sectiei industriale – sunt doua camioane amenajate astfel incat sa poata transporta mancarea calda de la sediul asociatiei, la fabrici sau ateliere. Mai multe membre ale asociatiei insotesc aceste bucatarii ambulante si fac personal distributia mancarii. Cu acest prilej, membrele iau contact cu patura muncitoare dandu-i felurite sfaturi folositoare, in afara de hrana ieftina pe care i-o ofera atat de generos (sub pretul de cost).

Aceasta opera este sprijinita de Domnita Ileana, al carei suflet bun, larg si generos calauzeste si acest frumos inceput. Ceva mai mult, primul automobil a fost donat chiar de Domnita, ca o incurajare si ca un exemplu pentru toti cei care ar putea da o mana de ajutor acestei minunate opere, mai ales in aceste vremuri extrem de grele pentru patura nevoiasa.

[in prelungirea Lacul cu Tei, Asociatia, prin intermediul “bucatariilor ambulante”, distribue mancare calda lucratoarelor dela fabrica de tesaturi “Balcani”]

[in bucataria Asociatiei, mancarea pregatita pentru muncitori este pusa in cazane hermetic inchise si astfel transportata pana la fabrica]

foto: Ilustratiunea Romana, N. Tevi


preluare din Ilustratiunea Romana, numarul de Anul Nou 1930-1931



citeste si:

• Asociatia Crestina a Femeilor
• Crucia Rosie pentru animale
  

Crucea Rosie pentru animale

Un autobuz mare, negru, inchis ermetic si purtand pe toate fetele un sir intreg de cuvinte albe, ca o tabla de scoala, strabate de cateva zile strazile Capitalei. Mi-a trecut in viteza de cateva ori prin fata nasului. N’am putut spicui din inscriptiile sale decat crampee: animale… saraci dispensar… ajutor…

Aparitia, misterioasa aproape, a autobuzului negru, ma intriga. Cercetam cu neobisnuita luare aminte cele mai aglomerate colturi si strazi. L’am descoperit, insfarsit, intamplator.

Pe o ulita desfundata de mahala, ale carei drumuri sunt stapanite de mlastini, si in cari se balacesc copii golasi si cainii raiosi, masina neagra isi facea anevoios drum, clatinandu-se in dreapta si in stanga, ca si cand s’ar minuna de atata mizerie. 

Copii faceau masinii un alaiu mai mare chiar decat cotigei hingherilor.

In ritmul ei, de nevoe, agale, masina mi-a ingaduit sa-i citesc legenda; era vorba de un dispensar ambulant pentru animalele suferinde ale oamenilor sarmani.

Masina aceasta e azi un prieten al mahalalelor.

Cutreera colturile cele mai sarace, depaseste marginile orasului, iese afara, pe sosele, colinda satele pentru a aduce alinarea sau tamaduirea cainilor, cailor, tuturor animalelor, pe cari proprietarii n’au mijloace sa le ingrijeasca.

Un mic spital ambulant, care pleaca pe drumuri in cautarea bolnavilor.

[interiorul ambulantei]

Se opreste in strada mizera. Doctorul paseste intr’o curticica.

-N’aveti cumva animale bolnave? Vi le caut eu!

Omul sarac priveste neincrezator: sa-i spue? Sa nu’i spue? Cateau lui, care-i pazeste de patru ani bulendrele, zace si chelalae de trei zile.

Acesta o fi vreun doctor “somer”. Nu-i vin clientii acasa. A pornit dupa ei. I se rupe inima ca-i moare Zinca, dar ii e teama sa nu’l rada mahalaua cand o auzi c’a dat bani la “doftor” de caini. Asta-i pentru boieri…

-Nu te costa nici un ban.

Medicul veterinar a aruncat cuvantul magic cu care si-a deschis drumul spre bietele vietuitoare chinuite, pe cari capriciul destinului le-a strans langa bordeele celor saraci.

[un caine docil, pe masa de operatie]

Minunea automobilului cari trece pela casele celor saraci, lecuind javrele lor – fara de pedigree - se raspandeste cu iuteala fulgerului pe la toate periferiile. Cei cari au nevoe de ajutor, ies in poarta si asteapta nelinistiti, privind in zare pana ce sumbra silueta isi face aparitia dupa coltul strazii.

Cateodata, doctorul examineaza catelusul si da trist din cap. Stapanul lui Biju “a inteles” si simte cum i se strange inima. Bijulica chelalaie mai jalnic ca oricand.

-Taci, Bijulica, taci, il mangaie tovarasul lui de joc. Domnul doctor te face bine.

Domnul doctor deschide o ladita cat un sicriu de caine. Il mangaie pe Biju. Il culca in sicriu. Biju chelalae din ce in ce mai slab. Doza puternica de cloroform il scuteste de o agonie grea si lunga, care nu iarta.

.............................................................

Ce inseamna aceasta providentiala aparitie? Cine sunt acesti oameni, care-si inchina mila celor mai umile vietuitoare?

E spiritul umanitarist, care a coborat din celalat capat al continentului, dela Londra, tocmai pana la noi. Dispensarul pentru ajutorarea animalelor sarace, cu sediul in strada Ciocan, in inima populatiei sarace, face parte din cea mai vasta organizatie de protectie a animalelor din lume. Un suflet mare, doamna Dickin* a organizat aceasta opera grandioasa care sta sub patronagiul printului de Wales, la Londra. Solii ei au fost raspanditi apoi in lume. Caravana de ambulante se opreste acolo unde se simte mai multa nevoe de ajutorul ei. Pana acum numai Franta, Tangerul si Egiptul se bucura de binefacerile ei. Romania a luat locul al patrulea. 

Trei automobile sanitare vor cutreera tara noastra, aducand pana la cel mai uitat sat lecuirea animalelor bolnave.

Idealul doamnei Dickin e sa-si trimita caravanele in intregul continent, daca nu in intreaga lume. 

Ii vor ajunge cele 100.000 lire sterline (50 milioane lei) pentru realizarea unui atat de grandios ideal?

Umilele dobitoace i-o doresc din toata inima…

Daria Luca

preluare din Ilustratiunea Romana, 14 noiembrie 1934

* Maria Dickin este intemeietoarea People's Dispensary for Sick Animals (PDSA) (vezi si inscriptionare ambulanta) in anul 1917 (n. r.)

citeste si:

• Bucatariile ambulante ale Asociatiei Crestine a Femeilor Romane