Universitatea si strabunicul hotilor moderni

Cateva repere din istoria Universitatii sunt completate de nostalgia dupa “atmosfera de inaltare sufleteasca” care domina viata universitara la sfarsitul secolului XIX. Iar episodul cu celebrul hot Pantazescu, desi prins dupa episodul spargerii de la Universitate, se constituie in sursa de inspiratie pentru eroii filmelor politiste/action contemporane (mission impossible like).

Bucurestii, odata si acum
Universitatea

Un imobil care a ramas in mintea batranilor si care atrage atentia tinerilor (din anul 1933 - n. red.), este Universitatea.

Vechiul imobil, asezat in fata pietei cu acelasi nume, in care se gaseste statuia lui Mihai Viteazul, a fost in epoca de acum 70 de ani (1863 – n. red.) o podoaba arhitectonica. Construita dupa planurile profesorului si arhitectului roman Al. Orascu, mai tarziu rector al inaltului asezamant, a devenit cu timpul cu totul neincapatoare pentru numarul mare de studenti ce o frecventa. Aceasta imprejurare a determinat ridicarea noilor constructii ce o inconjoara. Trecatorul poate observa cu usurinta procesul prefacerii: frumosul fronton cu sveltele si armonioasele pilastre concepute de Orascu a ramas aproape strivit de masivitatea aripilor care o strajuesc.

Asa cum este, Universitatea se bucura de o cladire monumentala strans legata de amintirile atator profesori care au ilustrat pe timpuri aceasta inalta institutie.
Pentru studentimea sarguitoare de astazi este de un deosebit interes sa cerceteze cum se faceau cursurile pe vremuri, in ce atmosfera de inaltare sufleteasca se pregateau viitorii intelectuali si ce suflu spiritual inalt domina toata viata universitara.

Este drept, erau alte vremuri si, poate, alti profesori, de talia raposatilor Alexe Marin, primul profesor de chimie, Bacaloglu, dr. Branza, Vitzu, Titu Maiorescu si atatia altii.
Pe vremuri, in aripa stanga dinspre strada Academiei, era instalat “cabinetul” de botanica al profesorului dr. Branza.
Intr’o zi un incendiu distruse colectiunile de botanica si herbariul strans cu atata truda de savantul profesor.
A doua zi bucurestenii l-au putut vedea in fata edificiului incendiat, plangand asa cum nu-l vazuse nimeni vreodata. Plangea stradania si munca unui om, nimicite intr’o clipa.

O alta amintire legata de trecutul acestui imobil este marele si ingeniosul furt al Clostei cu pui.
Cam pe la 1875 in Bucuresti isi facea aparitia si capata o mare faima, Pantazescu, un hot care incepuse a pune pe ganduri politia Capitalei prin desele si indraznetele furturi ce le facea. El scapa intotdeauna de urmariri si ca sa-si bata joc de politie facu sa circule svonul ca va fura “closca cu pui”.
La Universitate, in aripa stanga din mijloc, la parter, era instalat muzeul de antichitati. In mijlocul unui salon, intr’o vitrina inchisa cu geamuri se afla “tezaurul dela Pietroasa”, numit in popor “closca cu pui”. Muzeul era pazit ziua si noaptea de soldati. Intr’o noapte Pantazescu se urca prin acoperis in etajul deasupra salii unde era expus tezaurul. Cu sculele aduse, face o gaura in plafon, iar prin aceasta deschizatura se scoboara cu o franghie pe care o fixeaza in dusumeaua de sus. Odata scoborat, sparge geamul de la vitrina, scoate tezaurul si dispare pe unde venise.
In acest timp santinelele erau pe Sali si faceau “paza reglementara”.
A doua zi a fost o stupefactie generala cand s-a aflat ca Pantazescu s-a putut “tine de cuvant”, dand lovitura anuntata sub nasul sentinelelor.

Dr. N. I. Angelescu




Ilustratiunea Romana, decembrie 1933