De-a lungul copilariei mele, vacantele de vara le-am petrecut la vie. Tot vara, plecam si cate o luna la Balcic (pana in 1940) si la Bran (pana in 1947), in seriile conduse de mama mea la coloniile A.C.F.
Incepand cu 1936, in fiecare iarna, in ianuarie, ma duceam cu tatal meu o saptamana la Predeal. Schiam pe Vestea, un poligon de schi cu pante variate ca dificultate, situat peste drum de calea ferata, pe versantul Cioplea, la doi pasi de vila de mai tarziu a lui Antonescu. Eram mandru ca aveam schiurile mele mici. Pantele de la Vestea erau deservite de un schi lift. Deprinderea schiatului era sub controlul unor instructori cu banderola.
De aici in sus, poteca ingusta ducea spre Creasta Cocosului, lasand in dreapta Clabucetul Taurului, care oferea o privire ascendenta, dincolo de sosea, spre culoarul Paraul Rece, avand ca ax automobilistic Drumul Reginei.
Alteori mergeam la partia Fetifoi, pe stanga soselei nationale. Sau inaintam mai mult printre bornele fostei granite cu Austro-Ungaria, dincolo de Cabana Vanatorilor si Cracanel (carciuma situata langa sosea).
[impreuna Constantin Ciocoiu, instructor si campion de ski]
[cabana Diham, cu acces de pe Drumul Reginei]
La debutul rascrucii spre Rasnov a Drumului Reginei se afla pe stanga, aproape de Soseaua Nationala, Colegiul National Nicolae Filipescu. Colegiul fusese mutat de la Manastirea Dealul, de langa Targoviste, in urma cutremurului din 1940.
Pe parcursul zilelor geroase, dimineata, inainte de partidele de ski si in amurg, ne desfatam la cofetaria Flagner, renumita pentru delicioasele prajituri si cornuri cu nuca. Cand nu gaseam locuri, mergeam si alaturi, la Ceaki.
Il aveam alaturi de mine pe cel mai bun ghid, tatal meu, militar de cariera. Initiat inainte de primul razboi mondial in tainele muntelui de catre Niculae Bogdan (“Naluca Muntilor” sau “Mos Naluca”), fusese membru al asociatiei "Hanul Drumetilor" (1921-1926), iar mai apoi al "Turing Clubul Romaniei" (1926-1947) (vezi si Anuarul Bucegilor, Sinaia, Editura Sectiei Alpine a Bucegilor, 1927).
Mai era membru al asociatiei "Amicii Predealului" si al "Ski Club Bucuresti".
Dar cel mai important, pana sa ma nasc eu fusese membru fondator si presedintele "Clubului Sportiv Peles Sinaia", asociatie patronata de catre Principele Nicolae, iar de la inceputul anilor '40 devenea vicepresedinte si mai apoi presedinte al Federatiei Romane de Ski.
Pe versantul Clabucetul Taurului se vedeau si atunci, ca si astazi, urmele amplasamentelor tunurile generalului Artur Vaitoianu. In timpul primului razboi mondial, artileria noastra zavorase vreme lunga inaintarea fortelor austro-ungare si a vanatorilor germani alpini, trupe ce presau dinspre Valea Rasnovului. Tragerea se facea printr-o balistica, peste soseaua nationala.
Trebuie spus ca pana in 1916 gara Predeal si un punct de la iesirea din Predeal (spre Timis) erau puncte de frontiera, pozitii marcate prin borne betonate, plantate la sol sub forma de calota semi-sferica.
Dupa ce parintii mei s-au despartit, am mai fost la munte, ultima data in 1946, cu tatal meu. Imi amintesc ca pe perioada vacantei de iarna, Colegiul National Nicolae Filipescu (relocat in Predeal) inchiria camerele catre Ski Club Bucuresti.
preluare din "Amintirile mele intre Bonaparte si Domeniilor" de Radu Mihai Dimancescu
Trebuie spus ca pana in 1916 gara Predeal si un punct de la iesirea din Predeal (spre Timis) erau puncte de frontiera, pozitii marcate prin borne betonate, plantate la sol sub forma de calota semi-sferica.
Dupa ce parintii mei s-au despartit, am mai fost la munte, ultima data in 1946, cu tatal meu. Imi amintesc ca pe perioada vacantei de iarna, Colegiul National Nicolae Filipescu (relocat in Predeal) inchiria camerele catre Ski Club Bucuresti.
preluare din "Amintirile mele intre Bonaparte si Domeniilor" de Radu Mihai Dimancescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu