14 apr. 2012

Datini Pascale


Ar fi extrem de interesant, un film documentar, care sa infatiseze strainatatii, datinile de Sfintele sarbatori ortodoxe ale Craciunului si Pastilor si desfasurarea acestor datini, cat tin sarbatorile la noi in tara.

Pentru spectatorul strain ar fi material inca inedit, si sa nu ne miram, daca multi chiar dintre autohtoni ar avea destule de invatat in legatura cu datinile vechi din tara lor.
Din vremi stravechi romanii si-au pastrat cu sfintenie datinile, obiceiurile de sfintele sarbatori, prilej de inaltare sufleteasca, de permanenta legatura cu trecutul si cu cerul.

Daca azi si-au pierdut pe drumul veacurilor din culorile cari alcatuiau mozaicul acestor datini, apoi s’au pastrat laturile esentiale.
In vremi, nu mai departe de epoca Brancoveanului, Pastele se celebra prin mari pregatiri si petreceri, atat in calicime, cat si in boierime si la curtile Domnesti.
In seara de Dumineca, Marele Logofat, din partea boierilor, deschidea glasul urarilor catre Domn, cerand iertare de gresalele din an. Incepeau apoi petrecerile. In sate si langa palatul Domnesc, se ridicau scrancioburi. Paicii, slujitorii domnesti strabateau orasul cu vase de argint si stropeau obrazul oamenilor, cu apa mirositoare, spuindu-le:
Christos anesti” (greaca - n.r.) sau “Christos vascrise” (Christos voskrese / slavona bisericeasca - n.r.), primind raspunsul: “Alitos anesti” sau “Vaissena vascrise”.

Si din cate se sarbatoreau si se petreceau in trecut, au mai ramas deniile, cu suflet de liliac si planset de ceara, cozonacii crescuti cat o Cuca Domneasca, precum purtau voevozii pe cap si ouale incondeiate, obiceiu pastrat prin manastiri si prin gospodarii satesti, unde prilejul prinosului se traducea prin talmaciri de linii mestesugit inchipuite, dupa motive din natura sau geometria tesaturilor, scoartelor, pe ouale boite in rosu cu un procedeu in care intra fiertul, ceara si indemanarea artistica a fetiscanelor tarii.

Majoritatea troitelor ridicate de inimi pioase pe cuprinsul tarii noastre, la raspantii de drumuri, in marea verde, aurie a holdelor sau pe zapezile cenusii, veghiand, infatiseaza rastignirea Domnului nostru Iisus Christos. Acest sfant simbol aminteste trecatorului, plugarului, ca jertfa sta in inima credintei, a mantuirii.


foto: O.N.T.


Romania - Revista Oficiului National de Turism, anul IV, nr. 3, martie 1939


citeste si:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu