Brasov - Bran - Sinaia

25.IX.1932

Sunt la birou. Telefonul sbarnaie, "D-ra Statescu la aparat va rog“! Mi se comunica de catre o A.C.F.-ista ca se face o excursie la Bran si de acolo pe munte la Sinaia, si mai mult ca sigur, vom vedea si pe Domnita Ileana.
Telefonul imi tremura in mana de emotie si raspund ca merg si eu. Cum a doua zi e Vineri si e toate ziua birou, iar sambata plecam des de dimineata, am inceput sa fac bagajul imediat ce am ajuns acasa. Acest bagaj consta dintr’o cutie de carton pentru uniforma A.C.F. si un ruck-sak pentru micul echipamentul de munte.

Acceleratul spre Braşov pleaca la 8 1/2 dimineata, eu insa nu mai aveam rabdare si am pornit mai devreme la gara. Fiind zi de lucru si ora plecarii spre birou, intalnesc multe figuri cunoscute cari se uită mirate la mine, ba cu un functionar superior intru chiar in vorba si cu o urare de “buna petrecere” ma dau jos la gara unde intalnesc fetele.
Iata-ne instalate in vagon. Ora plecarii se apropie, trenul se pune in miscare lasand in urma sgomotosul Bucuresti. In urma noastra: Chitila, Buftea, Peris, Prahova, Ploesti. De pe la Posada, Valea Larga, Prahova zgomotoasa duce la vale tot ce a putut lua in drumul ei. De aici de-acum incepem sa simtim aerul ozonat de munte.
Intram in Sinaia. Este o zi minunata. Bucegii sunt luminati de razele soarelui. Ne aruncam privirea in dreapta unde se vede Casa Piscul Cainelui, iar in stanga Crucea de pe Caraiman sta majestoasa, pare ca ar spune "numai prin mine veti putea ajunge la cele mai mari inaltimi".
Pornim din nou pe valea Timisului pana la Brasov. Aci dăm o raita prin oraş, urmand sa luam masina lui Folosea spre Bran. In Brasov mişcare neobisnuita, are loc un concurs hipic, la care va lua parte si Majestatea Sa Regina Maria impreuna cu Arhiducele Anton.

In fuga masinii parcurgem Cristian, Tohanul Nou, Tohanul Vechi, Rasnov, iar la 5 suntem in Bran. Branul s-a modernizat. Are lumina electrica si multe vile moderne. Numai batranul Castel a ramas acelas, impunator strajueste peste intinse meleaguri. Trecem prin fata lui. Parcul cu multele flori si in special a daliilor este o minunatie, nu te saturi privind. Dar ceea ce impresioneaza mai mult este mica bisericuta din lemn, adusa din Maramures de catre Majestatea Sa Regina Maria si asezata in fata Castelului.

Suntem gazduite in colonia noastra. Nici o schimbare, aceeasi casa luminoasa datatoare de sanatate, unde isi petrec luna de concediu functionarele, lucratoarele etc. spre a se intoarce cu puteri noui acolo unde sunt chemate de datorie.
Imediat suntem anuntate ca Altetea sa Imperiala Arhiducesa Ileana ne asteapta. Cutiile de carton intra in functiune. Se scot uniformele, ne controlam reciproc daca avem cravatele regulamentar legate si cu inimile batand de emotie ne indreptam spre Castel. Urcam treptele si suntem introduse in odaia Domnitii, mobilata cu mult gust si maiestrie. Aici scumpa noastra Protectoare, imbracata intr’un splendid costum originar de Mehedinti ne ureaza “bun venit”. Ultimele raze solare strabat perdelutele galbene si se profileaza pe fata-i putin palida, dandu-i infatisarea Domnitelor de pe timpuri.
Nu o vazusem de mult. Imi inchipuiam sa o gasim schimbata, dar a ramas cum o stiam. Aceiasi privire patrunzatoare, acelas dialect, aceiasi bucurie si ce ne-a impresionat ca pe langa obligatiunile de sotie si mama, pastreaza acelas interes elevelor, lucratoarelor si functionarelor A.C.F.-iste si mai ales pentru cele care s-au bucurat de coloniile: Bornemiza, Bran, Balcic. Ne-a intrebat de planurile noastre de a doua zi. I-am raspuns ca mergem in excursie pe munti pana la Sinaia, iar de acolo cu trenul la Bucuresti. Placuta atmosfera ne-a alungat emotia dela inceput, dar vai … timpul nu vrea sa stie de noi, isi deapana prea repede firul, suntem nevoite sa parasim pe draga noastra Domnita, deoarece fiind ora 6 seara sosea din Brasov Maiestatea Sa Regina Maria si Arhiducele Anton.

Cu ruck-sak-urile in spinare aruncand o ultima privire aceleia care ne este atat de draga si Branului iubit, hai la drum. Parcurgem pe un timp admirabil Moieciul, Plaiul lui Ion, Strunga, cu mici popasuri. Trecem prin Padurea Laptici, de aici pe Furnica, coboram pe la carierele de piatra Dr. Costinescu, pe Calea Codrului ajungem in gara Sinaia, de unde imbujorate de aerul intaritor al muntelui, luam trenul spre Bucuresti, fiind inca sub impresiile frumoase a celor doua zile petrecute in mijlocul sublimei naturi.

Elvira Statescu

preluare din "Viator", revista A.C.F. , 1933
surse foto: "Balcicul si Branul copilariei mele" de Radu Mihai Dimancescu (http://balcic-si-bran.blogspot.com)
sursa harta: http://www.cabanata.ro (Ion Ionescu-Dunareanu, Masivul Bucegi, Oficiul National de Turism, 1937)