1 iul. 2011

Scoala circulatiei

In fiecare zi bucurestenii au ocazia sa se minuneze de progresele realizate de orasul lor, in fiecare zi trecatorul de pe caldaramul bucurestean poate spune cu mandrie:
-Suntem un oras civilizat!
Un grup de oameni inimosi vegheaza la destinele acestui oras, il indreapta spre o sistematizare si o organizare, pe care nu o cunoscuse pana acum.
De pilda: circulatia!

Intr’o buna zi, bucurestenii au aflat ca nu stiu sa mearga pe strada. Cu indignare, cu mirare, cu resemnare au trebuit sa se supue unor reguli noi, sa invete marea arta a pietonului, cunoscuta de toti copiii din centrele occidentale.
Desigur ca la circulatia de alta data a carelor cu boi, a birjarilor si a velocipedelor, existau alte reguli decat la acele a miilor de automobile, tramvae si autobuze de astazi.
Un lucru pe care cetateanul Capitalei nu a vrut sa-l inteleaga, lucru ce l-a platit cu multe victime, strivite in marele angrenaj al circulatiei moderne.

Astazi, de voie, de nevoie, trebue sa stim sa circulam. Atat noi, modestii pietoni, cat si neamul favorizat al soferilor, incorsetat acum in reguli stranse, cari nu mai lasa sa ne ducem pasii dupa fantezia proprie, ci numai dupa cum ne dicteaza semnalele colorate, liniile albe de pe pavaj si fluerul d-lui agent.
Pentru a desavarsi educatia cetatenilor, domnul chestor Botez, care e dictatorul cu manusi al pasilor nostri, a infiintat la Palatul Prefecturei o “Scoala de circulatie”.
In primul rand elevii tuturor scolilor, apoi cetatenii de toate categoriile, soferii si agentii, capata aci “educatia strazii”.
E o sala mare, cu peretii acoperiti de picturi murale de un deosebit interes.

In primul rand se afla toate semnalele obisnuite ale circulatiei citadine: “Cotitura”, “sant”, “claxonare interzisa”, “scoala”, “orbi” etc. Apoi, in imagini dezvoltate cu amanuntime, se vad toate nevoile, nenorocirile si racilele circulatiei de la noi.
Iata de exemplu diverse tipuri de pietoni:
-fricosul, care se zapaceste intre masini si zapaceste si pe soferi,
-distratul, care trece strada, prin goana vehiculelor ca printr’un parter cu zarzavat
-preocupatul care se gandeste la cine stie ce chestiuni personale, neobservand manevrele masinilor, cari abia-abia izbutesc sa-l ocoleasca.

Sunt apoi doua mari panouri principale. Mai intai “circulatia nereglementata”. E strada bucuresteana, cum din nefericire se mai afla in multe locuri si astazi. Flirtul si discutia politica in mijlocul strazii, olteanul si negustorul ambulant care impiedica circulatia, pietonii cari trec strada dea curmezisul printre masini, cetateanul care sare din tramvai in mers, insfarsit toate scenele obisnuite ale unei circulatii … de odinioara.
Iata alaturi si circulatia reglementata, pe care se stradueste sa ne-o daruiasca acum “scoala de circulatie”.
Pasagii insemnate cu linii albe de pavaj arata trecerea pietonilor, coltul strazii e ingradit, ca nimeni sa nu treaca strada de-a curmezisul. Pietonii asteapta cu rabdare semnalul agentului pentru a traversa, pe locul ce le e destinat.

Si concluzia: Un imens panou arata pe cetateanul recalcitrant calcat de masina. Titlul acestei macabre picturi e foarte sugestiv: “E mai bine sa te lasi educat decat sa fii calcat!”.
Acesta e scopul acestei scoli: educatia cetateanului pentru a-l feri de accidente, pentru a-l invata sa se descurce in complicata masinarie, care e circulatia unui mare oras.
Pana ce nu stie sa mearga pe strada, pana ce nu invata sa respecte regulile circulatiei, locuitorul unui mare oras nu poate fi asezat in randul oamenilor civilizati.
In drumul spre progresul nostru civic, scoala de circulatie umple o lacuna ce a fost foarte dureros simtita. Insemnatatea acestei initiative nici nu mai trebuie subliniata. Victimile de fiecare zi ale strazii se datoresc in 99 de cazuri la suta lipsei de disciplina a victimei sau a conducatorului de vehicule.

preluare din Ilustratiunea Romana, 11 august 1937


citeste si:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu