Marea Noastra

Marea cea Mare, cum ii spunea poporul in veacurile din urma, Marea Neagra isi trimite turmele valurilor cu creste inspumate sa ude 400 de km de coasta romaneasca.

Avem fasia noastra in aceasta mare mitologica, peste ale carei unde pluteste inca renumele simbolului corabiei argonautilor catre eterna si fabuloasa lana de aur.
Odinioara tara romaneasca nu avea iesire la mare. Erau vremurile cand nu aveam corabii si cand flotele turcesti veneau cu panzele umflate asupra Chiliei sau Cetatii Albe.

Tarmul de mare romaneasca este plin de contraste: uneori de o salbaticie aproape normanda, cu stanci inalte si grote in care valurile se prelungesc nestiut in inima pamantului.

In regiunea sudica, spre Capul Caliacra, tarmul ei se imblanzeste si isi schimba culoarea pe masura ce se zaresc coastele de argint ale Balcicului. Structura calcaroasa a locului, rasfranta in apa, da tarmului de aici o culoare profunda si neobicinuita, iar vegetatia si mineralele vestesc orientul de dincolo de Mare.

Cu cat se apropie de Constanta si urca spre Basarabia, malurile Marii devin din ce in ce mai joase si bogate in plaje: este regiunea asezarilor balneare maritime romanesti, unanim considerata drept una din cele mai pitoresti si cuprinzatoare.

Indeosebi trebuie insistat asupra plajei Ekrene, poate cea mai putin amenajata, dar alaturi de Constanta, cea mai frumoasa din Romania: larga, adapostita, ea este situata in apropierea Capului si Grotelor Caliacra, punctul cel mai salbatic al litoralului. Pe aceeasi latitudine cu Marsilia, plaja Ekrene reprezinta deschiderea spre Mare a acelei regiuni din Dobrogea, de o puternica individualitate, care incepe in interiorul tarii prin “Valea fara iarna” a Batoviei.

Ferita din toate partile de vanturile Nordului, aceasta vale nu cunoaste aproape deloc asprimea zapezilor, a caror prezenta este aci foarte scurta si mai mult decorativa.
Nicaieri culorile nu se imbina mai simfonic si nicaieri ca aci peisajul nu se dematerializeaza in efecte si irizari mai inedite. Platourile cu vegetatie saraca, sub lespedea carora isvoarele vietii romane de odinioara n’asteapta decat usoara lovitura de tarnacop spre a se schimba in sipote contemporane, alterneaza cu vaile doldora de paduri si cantec de ape.
Din loc in loc, paturile continue de flacari ale trandafirilor si bujorilor dobrogeni se infratesc cu nenumaratele lacuri vegetale ale lanurilor albastre de cicoare.

Avem porturi putine, poate fiindca avem mare mai putina decat alte tari, decat de pilda Italia sau Franta. Am avut o flota in miniatura, adica pe masura trecutului. Insa azi suntem in pragul unei impliniri: Flota noastra incepe sa numere cate un nou vas. Peste cat se face, poate s’ar putea mai mult face.

Dupa cum spunea odata d. Emanoil Bucuta: “Sa ne aducem aminte de batrana lozinca hanseatica: “Navigare necesse (est), vivere non (est) necesse”. Trebuie neaparat sa mergem pe apa, dar nu trebuie neaparat sa traim”. Nu ne-am nascut vikingi, dar am umblat dupa darul Vikingilor: Marea, si datori suntem, ca sa-l pastram si sa fim vrednici de el, sa ne facem suflete de Vikingi, cel putin de Vikingi de astazi, de navigatori indrazneti si intreprinzatori.

Viitorul Romaniei la Mare e ca o nava ce asteapta cu panzele umflate vantul prielnic, sa se avante sa despice “necuprinsele singuratati”. Ceiace este de implinit pentru stapanirea Marii care ne uda tarmul, dupa cum alte Mari sunt sau au fost stapanite de alte puteri vechi in arta navigatiei, se va infaptui, fiindca vantul prielnic a pornit sa bata. Vasele romanesti au inceput sa despice mai multe si mai noui apele negre.
Astfel, Marea aceasta intunecata, inundata insa de soarele Orientului, nu va sluji numai pentru plaja, pentru dobandirea sanatatii, fiind nisipul in vara potopit de trupuri balane la inceput de sezon si plecand parguite in toamna inapoi la orase.

Astfel, Marea aceasta nu va ramane tarmul ud unde sa pluteasca fantoma bricului Mircea si al catorva istorice vase, ci va fi taiata in toate punctele cardinale de o flota romaneasca, pe care o dorim puternica si pentru apararea coastei si pentru turism sau calatorii indepartate. In afara de Constanta, Balcicul tinde sa devie un port asemenea celui mai mare port al nostru si nu va trece multa vreme si vom vedea aceasta.
Un lucru care s’ar putea nimerit indeplini, ar fi sa vedem din initiativa statului sau cea particulara, apele Marii noastre taiate de cat mai multe yachturi, de cutere, panzele albe ca niste carduri de pescarusu ireali plutind cand adormite de briza blanda, cand sfasiind matasurile marii ca niste pluguri cu panze, ducand o trena de spuma alba in urma-le. Cat de mult ar inveseli, cat de decorative ar fi coastei si apelor Marii romanesti aceste turme de corabii mici, cu cari popoarele ce au traditia navigatiei alcatuesc dese intreceri, cari delecteaza privirea cu iuteala pe care o sufla in panze buzele uriase ale vanturilor si sublima eleganta a plutirii in aceasta goana lina.

Si pentruca Marea romaneasca a primit un prestigios sigiliu, al asezarii Domnesti in Balcic, vom face in chip de pioasa rugaciune, o lauda a locului ales si sfintit cu ctitoria ridicata acolo de Marea Raposata Regina Maria.

De cand si-a durat acolo palatul in stil potrivit locului, care povesteste o farama de Orient, Balcicul a inflorit, oamenii au venit si i-au inteles frumusetea, dupa ce Augusta Raposata a ridicat valul tainei care statea in calea privirilor tuturor.
Balcicul sa fie vesnic legat de sufletul Reginei apuse si sunt acolo, adusi de ea din Elvetia crinii Maicii Domnului, inalti si albi, de parca pe terase, palcuri de serafimi si heruvimi svonesc in palniile albe ca niste trambiti vegetale, un trist si parfumat miserere.

In viitorul turismului romanesc, Marea Neagra va fi o zestre bogata. Oficiul National de turism a depus uriase sfortari ca sa-i daruiasca tarii aceasta zestre. Hotelul Rex – de langa plaja minunata a Mamaiei, deschis in acest sezon, constituie inceputul acestei campani de inzestrare.
La Balcic se va ridica un hotel de aceleasi dimensiuni, in stilul locului. Constanta va primi retusrile necesare sa devina un port si oras desavarsit prin care se desfac retele catre celelalte localitati maritime.
Nu sunt acestea promisiuni, realisarile recente o dovedesc.

fotografii: O.N.T., Mermoz, Manolescu, Kepler

Romania, Revista “Oficiului National de Turism”
Anul III, nr.7
Iulie 1938