29 dec. 2013

Insigna Clubului Sportiv "Peles" Sinaia

In anul 1923 se infiinta Clubul Sportiv "Peles" Sinaia, o asociatie pentru practicarea skiului si alpinismului. Ca o avanpremiera a acestei aniversari de 90 de ani, in decembrie 2012 am publicat un articol in revista "Astra": Sporturi de iarna la Sinaia. Clubul Sportiv "Peles".

Exista o piesa lipsa a acestui demers, insigna oficiala a clubului. Imi facusem o idee despre cum ar putea sa arate, examinand cu atentie fotografii din arhiva bunicului (membru fondator si presedinte al clubului).


De mai multi ani era unul din reperele pe care le cautam pe site-uri de licitatii sau la diverse targuri. Fara succes. 

Toamna trecuta am cumparat o insigna a Federatiei Romane a Sporturilor de Iarna (FRSI) din perioada interbelica. Avea un contur asemanator cu ce cautam. Entuziasmat, i-am aratat-o tatalui meu. Mi-a taiat elanul instantaneu: "Nu e asta! In plus, insigna pe care mi-o aduc aminte avea email verde!"
Era pentru prima data ca aflam si acest element, pe care nu as fi putut sa il identific in fotografiile alb-negru. 

Insigna a aparut in aceasta vara, la timp pentru cei 90 de ani aniversati.
Pentru colectionari, sentimentul de gol in stomac, de bucurie amestecata cu tensiune si incertitudine (daca altcineva o cumpara inainte sau liciteaza mai mult?), cred ca este cunoscut... La fel ca si cel de placere cand o admiri pe viu, cu satisfactia ca ai mai completat o piesa din povestea ta (istorica, tematica sau de familie).

Alin Dimancescu

dimensiuni: 28 x 33 mm

membri ai Clubului Sportiv "Peles",
in centru - Principele Nicolae - presedinte de onoare, 
in dreapta jos - cpt. Ioan Dimancescu - presedintele clubului

insigna, purtata de cativa dintre membri
(detalii din fotografia de mai sus)

insigna (intr-o fotografie mult mai buna),
purtata la uniforma de comandant de cercetasi a bunicului meu, 
la a treia jamboree internationala (Birkenhead, Anglia, 1929)


p.s. tema schiorului a fost preluata si pe o placheta sportiva oferita ca premiu de ziarul "Universul" in perioada interbelica (Ziarul "Universul" si sportul romanesc)


citeste si:

vezi si:

  • alte insemne sportive romanesti realizate de casa Huguenin (Le Locle)

7 iul. 2013

Balcic - Colonia ACF - excursii

Trebuie precizat ca Balcicul avea si un aeroport unde veneau posta si ziarele in fiecare zi la orele 11. Se adauga durata drumului parcurs de postas din oras pana la Colonie.
Astazi am asteptat nerabdator si am filat ziarul la rubrica sport. Eram atunci rapidist convins. Rapidul facea furori cu tripleta Auer-Baratki-Bogdan. Dar in marele derby Rapid - Ripensia 1-3 am pierdut. Articolul incheia: “cel mai bun de la invinsi a fost Rasinaru”.

In interiorul parcului cu gradini suspendate (pe tarm si in spatele gardului de caramida inconjurator) erau posturi fixe pentru soldatii inarmati.
Duminica plecau patrule formate din 4 ostasi. Mergeau agale in oras. Ma intrebam atunci daca nu se plictiseau. Eu nu aveam timp sa ma plictisesc, fiindca deseori A.C.F.-istele faceau excursii in care ma luau si pe mine. Mergeam cu taximetre demodate, cu scaune mici de lemn pe post de locuri suplimentare.

Erau excursii la distante mai mari de Balcic, avand ca destinatie, de exemplu, Capul Caliacra, promontoriu format de peninsula care marcheaza schimbarea brusca de climat, de vant, de plante exotice si chiar de atmosfera.

[foto: Regina Maria si Domnita Ileana langa farul de la Capul Caliacra]

Identificat de vapoare pe vreme rea (ceata, ploi, ninsori), farul, puternic luminat la vederea vapoarelor, era o constructie vizitabila si foarte veche.
Cu privire la istmul foarte ingust si stancos care se contureaza ca o cetate naturala, avand o ultima reduta inspre mare (locul in care s-a construit farul), circula o legenda pe care ghidul o povestea la fiecare grup de turisti. Pe vremea celor petrecute, 17 fecioare tinere si frumoase, urmarite de turci au gasit aici scapare, avand speranta sa se salveze.
In cele din urma, inconjurate fiind de turci, s-au aruncat in mare de pe stancile cele mai inalte, zadarnicind planul turcilor de a le prinde. Cazute in apa, trupurile lor s-au transformat pe loc in 17 colturi stancoase care se vad si astazi printre valurile spumegande din preajma tarmului inalt.
Am avut senzatia ca patrunzand pe meleagurile Coastei de Argint si mergand pana la sudul extrem al litoralului romanesc, capul Caliacra marcheaza nu numai o schimbare climaterica, dar subit simti peste tot vraja si misterul celor 1001 de nopti.
La intoarcere am vizitat si Kavarna care avea un port de foarte mici proportii, cu o sumedenie de ambarcatiuni in majoritate pescaresti.

Tot inghesuiti in taximetrele vechi luate din Balcic, am vizitat si Surtukioi (foto), unde am admirat imagini rare cu maluri stancoase de un rosu ireal.


O alta excursie, pe jos de data asta, am facut-o sub forma unui cros in care membre A.C.F. mai rutinate au marcat cu o zi inainte traseul necunoscut noua cu semne conventionale. Fetele urmau sa identifice drumul a doua zi. Se pleca cu felinare cu gaz, pe care se spunea ca le vom intrebuinta pe inserate, tarziu cand ne vom intoarce sub cerul instelat. Curand, dupa ce am luat masa, am pornit in crosul amintit pentru a rezolva temele si urmand indicatiile de pe parcurs. Ne-am abatut din drumul Balcicului lasand pitoreasca asezare prin valea botezata “7 cismele” intr-o atmosfera de basm.
A urmat drumul pichetat spre Ecrene, la marginea carei asezari crosul a luat sfarsit. Am vizitat Ecrene-ul, statiune balneara maritima care se remarca printr-o plaja intinsa. Ni s-a explicat ca nu departe este zona de frontiera cu Bulgaria.

Privitor la hotarele noastre care delimiteaza Cadrilaterul, exista o granita conventionala pana la limita sudica a judetelor Durostor si Caliacra, pana la Dunare, granita care respecta Tratatul dela Bucuresti (1913).
Fiind contestatar, deci revansard ca mentalitate, statul bulgar a dus pe intreaga durata a perioadei interbelice (1919-1940) o politica care genera nesiguranta de-a lungul acestei frontiere. Bulgarii organizau raiduri abuzive purtate de cete de comitagii ce navaleau sporadic pe noptile fara luna, facand scurte recunoasteri demonstrative. Pentru ca sa-si camufleze prezenta de-a lungul granitei, bulgarii lasau deliberat sa se dezvolte o vegetatie exagerata si haotica.

Ne-am reintors spre Balcic urmarind coasta tarmului, inspre nord. Drumul l-am parcurs in pas alert, cantand marsuri si cantece legate de mare si drumetie. Melodiile germane cu texte compuse de mama animau si insufleteau grupul de A.C.F.-iste la care ma alaturasem si eu cu surioara mea, Sanda. Calatoria noastra se facea prin zone cu vii, cu smochini si curmali, intr-un decor exotic pe care misterul noptii cu luna il amplifica. In curand am inceput sa ne apropeim de parcul regal si chiar am luat contact spre linistea noastra cu somatia primelor santinele care ne-au identificat si ne-au permis sa patrundem spre Stella Maris, scurtand drumul prin gradinile dinspre mare. In sfarsit am ajuns in incinta coloniei A.C.F., unde obositi fiind am renuntat sa mai luam cina, dar ca la fiecare “stingere” de pe terasa coloniei am intonat rugaciunea de seara.


In alta excursie, am plecat din nou, cu aceleasi taximetre prevazute cu scaune suplimentare din lemn, inlocuitoare rudimentare ale strapontinelor adevarate pe care apucasem sa le vad la masinile domnitei Ileana, la Bran. Ajunsi la Teke am vizitat o mica moschee. Ne-a atras pomul situat in fata ei, complet lipsit de frunze, uscat, dar inca solid articulat, care avea in schimb sute, poate mii de petice, de zdrente, smulse din imbracamintea credinciosilor lui Alah sau si de la turisti crestini. Toti cei care lasau aceste esantioane din imbracaminte isi puneau sperante intr-o minune la vindecarea lor sau a celor dragi.

In interiorul moscheii (ca la toate cele vizitate), dusumelele, fara exceptie, erau de un alb imaculat, fiind spoite in repetate randuri. Credinciosii musulmani ca si turistii, erau obligati inca de la intrare sa se incalte peste pantofii personali cu papuci din pasla, foarte incapatori.

In mijloc era mormantul unui sfant musulman. Care si el era spoit in var. Aici credinciosii introduceau bani metalici sau bancnote printr-o fanta. Desi copil, mi-am pus intrebarea: Oare care din ierarhia musulmana, fie chiar hogea (preotul) sau dervisul (calugarul) moscheii avea sa scoata banii donati din mormant? Cand avea sa se petreaca asta? Trebuie spart mormantul sfantului? Un ghid m-a lamurit, facand haz de curiozitatea mea, spunandu-mi ca banii donati aluneca printr-un jgheab intr-un recipient ce este golit o data pe an de catre administratie.

preluare de pe "Balcicul si Branul copilariei mele" de Radu Mihai Dimancescu (http://balcic-si-bran.blogspot.com)

17 feb. 2013

Skiul primavara - Cupa Bucegilor

Mai acum cativa ani, cand miscarea sportiva nu era privita cu intelegerea de azi, cand nu se patrunsese indeajuns importanta sportului datator de sanatoasa viata fizica si morala, acei cativa indragostiti de sportul skiului, care se “incumetau” sa-l practice primavara, erau inconjurati de intrebari si semne de mirare si scocotiti “originali”. 

Treptat lucrurile s’au scimbat, mentalitatea a luat alta forma si acest fapt nu mai constitue azi o noutate. Skiul de primavara, prin satisfactia deplina care o da sportivului, cucereste din zi in zi noui adepti. 
Iarna cand tot cuprinsul e invesmantat in alb, cand ceata si furtuna depe munte e nelipsita, skiul se practica cu oarecari inconveniente si risc. 

Primavara, pana in sfarsitul lui Mai, pe crestetul muntilor si in vai adapostite, skiorul imbracat usor, batut de razele prietenoase de soare, simte, intr-adevar placerea sportului iubit. Se face ski pentru ski, fara ganduri pentru performante, recorduri, cuceriri de plachete si cupe. 

Dupa coborare, spre poala de munte, skiorul se bucura de aspecte noui: isi incanta privirea cu prospetimea pamantului inverzit si respira din noua viata liberata din stransoarea iernei. 

Intelegandu-si rostul, asociatia “Ski Club Bucuresti”, condusa de arhitect Ghinescu, dr. Andreescu, Camil Mortun, inimosul profesor de educatie fizica si alti iubitori ai sportului, pentru a atrage atentia geneala asupra practicarii skiului primavara, a organizat a doua zi de Pasti, pentru a doua oara, cursa de coborare pe Valea Cerbului pentru “Cupa Bucegilor”, cea mai interesanta proba de ski de la noi si ulima manifestare oficiala a sezonului. 

[o faza a concursului]

Cursa s’a desfasurat pe o distanta de aproximativ 3000 m, la o diferenta de nivel de 800 m, cu plecarea depe varful Omul – 2245 m – si sosirea mai jos pe Valea Priponului, dupace s’a strabatut minunata Vale a Cerbului. 

[skiori suind spre punctul de pornire]

[skiuri in repaus]

[punctul de pornire pentru Cupa Bucegilor ]

Pe o zapada favorabila si vreme buna, admiratorii skiului au incurajat concurentii numerosi. Cupa Bucegilor a fosta castigata de tanarul Blinder (S.K.V.), care a parcurs distanta in timpul de 2' 21". Blinder, invingand pe Toma Boerescu, castigaorul de anul trecut si favoritul din acest an, a fost revelatia concursului si timpul realizat constitue un mare progres technic, fata de anul precedent, cand aceeasi distanta a fost parcursa in 6'.

Oficiul National de Turism, atent la toate manifestarile sportive de interes general - nu a scapat nici acest prilej pentru a face o buna propaganda si a sprijini sportul skiului – a donat o frumoasa cupa echipei clasata prima, care si in acest an a revenit gruparii I.A.R. – Brasov.


Cateva aspecte ale cursei pentru Cupa Bucegilor si cupa O.N.T. desfasurate in minunata priveliste a Caraimanului, au fost filmate de o echipa technica a Directie Cinematografice O.N.T. care isi urmeaza programul ce si l’a propus, de a face cunoscute toate frumusetile tarii. Aceasta actualitate va aparea in Jurnalul Sonor O.N.T. No. 10, la rubrica “Romani, cunoasteti-va tara”… 

Ovidiu N. Gologan 


sursa articol si foto: Romania – Revista Oficiului National de Turism, anul III, Nr.5, Mai 1938 



27 ian. 2013

Ziarul "Universul" si sportul romanesc

In perioada interbelica, "Universul" condus de catre Stelian Popescu devine unul dintre cele mai citite cotidiene.
Pe langa cronici sportive, ziarul va sprijini "in teren" popularizarea mai multor discipline. La competitiile din calendarul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR), ziarul organiza probe pe care le "sponsoriza", oferind premii (plachete si diplome).

Intre 30 ianuarie - 4 februarie 1929, Comisiunea Centrala a Sporturilor de Iarna din cadrul FSSR organiza la Sinaia o reuniune de concursuri. Din programul oficial al intrecerilor aflam ca "Universul" ii premia pe castigatori la cateva etape de ski, bobsleigh si saniute. Se mai specifica si valoarea taxelor de inscriere, mentionandu-se ca la probele sustinute de ziar participarea era gratuita.

[foto: placheta concurs ski pe traseul Saua Varful cu Dor - Sinaia, 31 ianuarie 1929, colectia Dimancescu]

26 ian. 2013

Ski - o cronologie interbelica



1919-1920
dupa o intrerupere cauzata de razboi se reiau concursurile de ski in organizarea Comisiei Sporturilor de Iarna din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FFSR) (infiintata in anul 1912)

1920-1923
se desfasoara cursuri de instructie conduse de comandamentul trupelor de vanatori de munte sub indrumarea organizatiei YMCA - Young Men's Christian Association (Asociatia Crestina a Tinerilor)

1920
se consemneaza primele intreceri de patrule militare

anii 20'-30'
se dezvolta activitatea turistica si sportiva, o parte din organizatiile antebelice isi reiau activitatea si apar asociatii noi, cu implicare mai mult sau mai putin directa in promovarea schiului
("Hanul Drumetilor", Turing Clubul Romaniei", "Asociatia drumetilor din muntii inalti ai Romaniai", "Clubul Carpatin Roman", "Clubul German de ski", "Dor de duca", "Amicii Predealului", "Ski Club Bucuresti")

anii 20'-30'
se construiesc trambulinele de la Cioplea/1929, Bunloc si Poiana Brasov

1921
la Sinaia se desfasoara primul Campionat National de ski cu probe de fond, coborare, sarituri, obstacole, stil

1922
se infiinteaza "Oficiul National pentru Educatie Fizica" (ONEF) si "Institutul National pentru Educatie Fizica'" (INEF), in cadrul carora exista catedra "atletism si ski"

1923
la Sinaia se infiinteaza Clubul Sportiv Peles, ai carui sportivi vor domina intrecerile anilor '20

1924
in cadrul FSSR-ului va activa “Comisia centrala de ski”, care va elabora primul "Regulament al concursurilor de ski" din Romania

1924
are loc prima participare romaneasca la un concurs militar international (Cehoslovacia)

1928
Romania participa la prima editie a Jocurilor Olimpice de Iarna de la St. Moritz (Elvetia)

1929
sectia militara din cadrul INEF-ului se transforma in "Institutul Militar pentru Educatie Fizica" (IMEF)

1929
Romania participa la Campionatele FIS (campionatele mondiale de mai tarziu) de la Zakopane (Polonia)

1930
Romania participa la Jocurile Internationale de Iarna de la Davos (Elvetia)

anii '30
se desfasoara concursuri de schi pentru toate disciplinele si catagoriile la Sinaia, Poiana Brasov, Predeal, Paltinis, Vatra Dornei

1930
se face trecerea de la FSSR la Uniunea Federatiilor Sportive din Romania (UFSR), in cadrul careia fiecare federatie avea personalitate juridica

1931
in cadrul nou infiintatei UFSR activeaza Federatia Romana a Sporturilor de Iarna si Federatia Romana de Ski (presedinte Theodor Rosetti-Solescu)

1934
Romania castiga Concursul Patrulelor de la Predeal, in fata Iugoslaviei, Poloniei si Cehoslovaciei

1936
Romania participa la Jocurile Olimpice de Iarna de la Garmisch-Partenkirchen (Germania)

1936
federatia se reorganizeaza si isi schimba statutele


1937
prima editie a Cupei Bucegilor, organizata de Ski Club Bucuresti

1937
UFSR emite prima serie filatelica cu tematica sportiva din Romania, schiul fiind una dintre teme

1939
incepe constructia trambulinei mari de la Bunloc si se inaugureaza trambulina din Paltinis

1940
apare lucrarea "Manual de ski", autor fiind Principele Nicolae




1940
se desfiinteaza UFSR si se constituie Organizarea Sportului Romanesc (OSR), care va functiona cu dificultate in conditiile de razboi
Federatia va demara primul program coerent de popularizare a schiului


surse:
-Neagu Boerescu, FSSR, UFSR si ONEF - Inceputurile si organizarea sportului in Romania, revista "Boabe de grau", nr.6-7, iulie 1931, Biblioteca Centrala Universitara "Carol I", Bucuresti
-Anuarul Sportului Romanesc, Organizarea Sportului Romanesc, Bucuresti, 1943
-prof. dr. Nicu Alexe si colectiv, Institutii, organizatii si activitati specifice, Enciclopedia Educatiei Fizice si Sportului din Romania, vol. I, Editura Aramis, Bucuresti, 2002