7 apr. 2011

Cei doi grenadieri


Aus Russland zogen zwei Grenadieren... Contesa Helena Benckendorff si Ierosca. Revolutia rusa insangera imensitatea fostului imperiu tarist, desfiintand ordinea sociala in favoarea proletariatului. Aristocraţii se expatriau. Printre ei: Zapros, Tokar si Contesa Benckendorff. Abandonand pentru totdeauna bijuterii, valori, amintiri tainuite in vechi hrisoave de familie, Contesa Benckendorff nu-si ia din toata averea ce poseda, decat caii de curse. Echipata astfel ajunge la Constantinopol, oraşul visat de Petru cel Mare.
[doi refugiati: Contesa E. Benckendorff si Ierosca]

In Turcia moderna, unde Musfafa Kemal nu-si aminteste de aspiratiile tariste, Contesa Benckendorff nu se poate aclimatiza in orasul Sfintei Sofii si imbarcandu-si comoara hipica pe un slep greoi si lent ca regretul, aiunge după 15 zile la Constanta.

Sub imboldul sau unic, se reorganizeaza dupa razboi, in capitala Romaniei intregite, cursele de trap, carora a reusit sa le imprime o activitate extrem de intensa si mai cu seama o distinctie care le-au situat pe un plan de egalitate cu alergarile de galop.

Titulara celui mai insemnat grajd de cai de curse, sub a carei culori au fugit atatea elemente de valoare, Contesa Benckendorff a creat, cu acelas devotament si pricepere, o herghelie menita sa inobileze rasa calului de trap roman. Iata poate taina pentru care Ierosca a murit cal roman iar Contesa insasi este astazi „romancă".

E o legatura inextricabila si intima intre Contesa Benckendorff si caii pe care ii indragosteste atat. Aceleasi destine, aceleasi conditii. Sa fie frumosi, sa fie agreabili, sa se cheltuiasca multi bani cu ei, sa uite succesele de ieri in asteptarea triumfului de maine, sa pasioneze pe altii si din cand in cand pe ei insasi.

Aceleasi conditii: rasa sau origina, clasa si performanta. Rasa!? Contesa Benckendorff este o descendenta a familiei Nariskine, ceiace inseamna numai ceva mai rus, mai vechiu si mai mult decat Romanovii.
Clasa!? Pentru aceasta este destul si neaparat nevoe sa fie privita, macar de la distanta, la curse, chiar prin binoclu, ascunsa discret in loja proprietarilor. In ce priveste performanta, sa nu mai vorbim fiindca lucrul acesta il stiu turfistii foarte bine si speram că va fi inca de lunga durata.

[Contesa Benckendorff, P. Lupescu si V. Cicei la Herghelia I. Matak, comuna Otopeni (Ilfov)]


preluare din Almanahul Trapului 1937


  • Nota:
Miscarea de trap din Romania interbelica datoreaza foarte mult exodului rusesc de dupa 1917.
Au venit in Romania antrenori, driveri si prin exceptie, chiar proprietari - cazul contesei Benckendorff. La Bucuresti contesa avea sa-si uneasca destinul cu I. Matak, proprietar si mare animator al turfului.

Cel mai apreciat driver din lumea trapului era Nicolae Cerkasov (rus "alb"), “le diable rouge”, adus de la Paris. O perioada scurta a fost si angajatul lui I. Matak, care l-a concediat dupa ce Cerkasov ii facuse avansuri contesei Benckendorff.
Ca antrenori trebuie amintiti: Terehov (grajdurile Matak-Benckendorff), Crotenko, Brailovski (cu talentatul fiu Andrei B. – leader consacrat si la hipodromul din Ploiesti, cu mult dupa nationalizare…), Nicolai Gaidaev, cu fiul sau Petrica G., Andreewski (zis Mos Cosciug, cu fiul sau), Jasper Raimer cu fiul sau John R. (junior).
In postura de driveri mai erau Sasha Corol (angajatul proprietarului de formatiune Scanavi, administratorul domeniilor Reginei Elisabeta) cu fiul sau Vania - alergand la cursele de deschidere.

Radu Mihai Dimancescu


citeste si:

2 comentarii: